Ca intr-o zi de luni

2 Februarie 2009

Cativa „fani” (pe care ii salut si ii iubesc cu aceasta ocazie :p) ma indeamna sa scriu din nou…Din lipsa de inspiratie, o sa povestesc la ce ma gandeam astazi.

As vrea sa fac un curs de design interior…Nu neaparat pentru a face o meserie din asta, dar asa…pentru sufletelul meu 🙂 Am gasit aici unul, dar mi se pare cam simplut, doar generalitati…

Apoi ma gandeam ce greu e sa gasesti un prieten care sa te inteleaga si atunci cand nu vrei sa vorbesti, nu ai chef de nimic (aici incluzandu-l si pe el/ea), esti moody si nu ai chef de dat explicatii…Doar sa te inteleaga si sa ramana langa tine, chiar daca uneori de la distanta…

In acest moment numar minutele ramase pana plec de la birou si ma indrept spre un salon in care o sa ma relaxez, o sa fiu alintata…asa, pentru ca merit! 😀

massage

Scurt si la obiect

5 Ianuarie 2009

Inceput de an. Planuri. Work work work…Despartire. Frig. Fara chef. Waiting for the spring…

not in the mood

Can you feel it?!

17 Decembrie 2008

Craciunul e sarbatoarea mea preferata si lasand la o parte stresul de sfarsit de an, alergatura dupa cadouri, pom si alte cumparaturi, in aceasta perioada ma cuprinde o stare de euforie…Si chiar daca vorbesc aproape zilnic cu cel putin un membru al familiei, prima zi de Craciun e speciala, atunci se strange tot clanul la masa, imi revad fratele si toti verii care sunt impartiti prin diverse colturi ale tarii, bunica si mama ne servesc o mie de feluri de mancare (care trebuie laudate, altfel nu mai scapi :P), iar bunicul are grija ca paharele sa fie tot timpul pline 😀

Anul asta voi intra in pielea lui Mos Craciun si imi voi petrece toata noaptea de Ajun pe drum. Insa nedetinand secretul vitezei mosului, voi calatori cu autocarul si nu cu o sanie trasa de reni pentru ca as ajunge de revelion acasa 😛 Si am o presimtire ca voi avea zapada! Si ca vor rade toti copiii de mine cand vor vedea toti cei 1.70 de metri din mine pe o saniuta de bebe…

Za to do list-ul meu pentru urmatoarele zile suna cam asa:

– de cumparat cadou pentru mama;

– de platit factura internet (nu pot savura concediul daca nu o fac si pe asta…);

– de cumparat cadou mai mult sau mai putin simbolic pentru subsemnata (pentru ca merit, chiar daca sefu’ nu a dat prime „ca e criza”).

In concluzie, mi-as dori sa va molipsesc pe toti cu starea mea (chiar si pe cei mai sceptici dintre voi) si sa petrecem cat mai frumos sarbatorile de iarna 🙂 In caz contrar, aduc cu mine zapada in lada frigorifica si vedeti voi! HO HO HO!!!

christmas-tree

Ciao, bella Venezia!

6 Decembrie 2008

„Maine seara” s-a facut poimaine 😀 Alora…

Eram in Venetia cand la stiri anuntau ca orasul se scufunda. Primeam mesaje de la persoane care isi imaginau ca deja plutesc pe un bustean in Marea Adriatica…Realitatea sta cam asa: a avut loc fenomenul numit „aqua alta”, adica dupa ceva zile ploioase, apa si-a cam facut de cap si a inundat orasul. Am stat cam o jumatate de zi in camera pentru ca apa intrase la parterul hotelului. Tipul de la receptie ne-a spus ca nu s-a mai ajuns la acel nivel de aproximativ 40 de ani. Dupa-amiaza insa apa s-a retras, iar noi eram din nou afara. Cel mai rau a fost afectata Piata San Marco, care se afla in cel mai jos punct al Venetiei, dar unde erau montate pasarele pe care se putea circula dintr-un capat in celalalt, acest lucru intamplandu-se frecvent in sezonul rece.

inundatie

Cu toate astea, am prins si zile insorite in care am ratacit pe stradute, ne-am plimbat cu gondola (se poate negocia, eu am scos 40 de minute cu 60 euro, 4 persoane, tariful normal fiind de 80) si ne-am intrecut cu japonezii la numarul de poze/minut 😀

Un lucru foarte placut este ca nu exista masini, acestea neajungand decat pana in Piazzale Roma, de unde iei vaporetto sau mergi pe jos. Iar mersul pe jos e perfect pentru a intalni tentatiile aflate la tot pasul: magazine mari sau buticuri mici si colorate, tarabe cu suveniruri, cofetarii cu prajituri delicioase, taverne care te imbie la un cappuccino sau o ciocolata calda.

Nu am cuvinte ca sa descriu frumusetea Venetiei, este un oras care trebuie vazut pentru a simti magia locului. Venetienii sunt foarte calzi si ospitalieri, lucruri pe care nu prea le gasesc in Bucuresti si care te molipsesc, te fac sa saluti cu „Ciao, bella!” in loc de un comun „Hello!” 😛

Cateva poze:

San Marco 

Piata San Marco

San Giorgio Maggiore 

Insula San Giorgio Maggiore

 

San Marco 

Basilica di San Marco

Venetia 

prin Venetia

Canal Grande 

Canal Grande

Casanova 

Cuibusorul de nebunii al lui Casanova

gondole 

gondole (si eu pe acolo :p)

I’m back :)

4 Decembrie 2008

News flash: ma aflu din nou pe plaiuri mioritice (pentru cei carora le-a fost dor de mine) 😀

Vazut Venetia, placut la mine, amanunte maine seara 😛

Pana atunci, o poza din Campanile:

Venetia

Noapte buna!

Oiteeeee

28 Noiembrie 2008

Da…little demon in me strikes again :)) Dupa lupte seculare (care au tinut vreo 15 minute) intre bine si rau, intre a continua cu numaratul oilor care alta treaba n-au decat sa sara gardu’ si a deschide laptop-ul…am deschis laptop-ul 🙂 E 3:51 a.m. Not so sweet insomnia cand „trezirea” e peste 3 ore 😐

Prima melodie nimerita: The Rolling Stones – Rain Fall Down. Imi da o stare de bine, dar nu aduce somnul :))

Pe mess am doar o singura persoana online si aceea cu status-ul „Do not give me a gun right now” 😐 Ok…Ctrl+D+Enter.

Datorita inocentei imi dau seama ca o pisica ar fi ajutat in momentele astea…ne faceam manichiura impreuna :))

Ia sa vedem…cine mai sufera de insomnie? Cu exceptia lui zozo de care stiu si care mi-a promis un leac acum ceva timp…

Acum ma intorc la oitele mele…16974, 16975…

oaie

Din debara

19 Octombrie 2008

Va amintiti debaraua lui Stanley Ipkiss alias The Mask? Camaruta aia mica in care tot incerca el sa ascunda masca si ii cadeau o groaza de chestii in cap cand incerca sa deschida usa?

Ieri am facut curatenie in debara, loc in care am descoperit tot felul de cuisoare, motorase, ineluse, piulite, hartiute, cabluri…un intreg arsenal de lucruri nefolositoare si atragatoare de praf. Locsorul asta stramt e ca un kinder cu surprize, niciodata nu stii ce vei gasi daca mai „aprofundezi” putin problema…

Cam o data pe luna fac o curatenie de genul aleia pe care o facem la Craciun sau la Paste. Din aceasta actiune ma aleg cu cateva pungi de gunoi pline cu nimicuri. Probabil ca atunci cand le depozitez constiincios prin sertare sau rafturi sunt ferm convinsa ca odata imi vor folosi la ceva. Dupa o luna, cand le inghesui in pungi pentru a fi aruncate, ma intreb la ce credeam ca mai pot fi utile. Niciodata nu gasesc raspunsul.

Totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata. Debaraua mea are din nou un raft liber pentru a ascunde lucrusoare „pe care nu le pot arunca”…pana luna viitoare 😀