Citesc aici ca sambata, 8 noiembrie, in jurul orei 20:30, un tanar a fost atacat cu un topor in fata hipermarket-ului Auchan din Bucuresti.

Atacatorul a acţionat înainte ca victima să intre în incinta complexului comercial. Bărbatul s-a apropiat de tânăr, având toporul în mână şi l-a lovit pe acesta din senin. Victima a reuşit să se ferească, însă lama toporului i-a secţionat o porţiune din scalp. După incident, necunoscutul a fugit de la faţa locului, lăsându-l pe tânăr într-o baltă de sânge. Poliţiştii au declanşat o anchetă pentru a-l identifica pe agresor şi pentru a stabili motivele care au stat în spatele gestului său.

Nu inteleg cum se face ca nimeni nu a vazut (din sutele de oameni care isi fac cumparaturile la Auchan in weekend) un nebun plimbandu-se prin parcare cu un topor in mana.

Apoi am realizat ca voiam sa merg sambata seara la cumparaturi in Auchan, dar am lasat-o pe duminica pentru ca imi era lene…

Reclame

Moldoveni vs. restul tarii

2 noiembrie 2008

Cand intalnesc o persoana noua, dupa prezentari si „acomodare”, vine intrebarea „Si…din ce oras esti?”. Replica o primesc in functie de sexul interlocutorului:

1. Masculin: „Ooo!!! Esti moldoveanca deci! [ranjet de la o ureche la cealalta]” – gata, mi s-a lipit eticheta pe frunte;

2. Feminin: „Aha. Si de ce ai venit tocmai la Bucuresti pentru facultate? Nu era mai aproape la Iasi?” – wtf?! 😐

Aud tot felul de prejudecati despre moldoveni, dar mai ales despre moldovence: sunt rele, sunt invatate de mamele lor (tot moldovence) sa manipuleze barbatii si sa ii fure (ma si vad fugind cu barbatul alteia sub brat :)), mincinoase, „rele de musca” (acusi aud ca sugem sange ca sa supravietuim), usuratice, lenese, materialiste si as putea continua pana maine dimineata.

In ce secol zicem ca traim? Si totusi, atat le poate mintea unor romani (pentru ca eu nu impart etichete cu oltean, ardelean, dobrogean, muntean sau bucurestean – sa nu uitam ca provincia trebuie separata clar de cei de la capitala).

In primul an de facultate am locuit intr-un camin de studenti in care erau adunati omuleti din toate colturile tarii. Eu am stat in camera cu o tipa din Slobozia, una din Turnu Magurele si una din Sinaia. Normal ca se mai faceau glume legate de zonele din care provenim, dar niciodata nu am simtit vreo prejudecata in comportamentul lor. Tot in acea perioada am dat peste un tip din Buzau care m-a amuzat teribil. Dupa ce a aflat ca sunt moldoveanca, se gandeste sa-mi dea o lectie de geografie: „Si sa stii ca Buzaul nu e in Moldova, da?”. Ok, esti tare la geografie, nu vrei sa faci cativa pasi sa nu iti calc granitele?!

Dupa un timp, la locul de munca, aud niste colege barfind-o pe tipa care a ocupat postul inaintea mea, „moldoveanca aia afurisita”. Cand le-am zis ca si eu tot din Moldova vin, s-a facut tacere. Probabil au continuat mai tarziu, pe hol, sa arunce cu sageti in amandoua.

Din cauza unor limitati de genul asta, unora le e frica sa spuna din ce oras provin, le e frica sa nu fie inclusi intr-o anumita categorie si judecati in functie de aceasta. Chiar merita sa minti, sa te ascunzi doar ca sa stai pe langa persoane de acest gen?

1. Ma enerveaza persoanele care stau cu rucsacul in spate sau cu geanta pe umar intr-un mijloc de transport in comun super aglomerat. De ce nu-l tii, frate, in mana daca vezi ca nu mai e loc de un ac langa tine? Ai o placere sadica sa scoti ochi si sa impungi lumea in coaste?!

2. Astazi am vazut cea mai urata manichiura la o femeie…Inca nu mi-am revenit din soc. Imaginati-va niste unghii ghiare roz, partea de sus neagra, iar de-a lungul ei un sirag de bilute aurite. Ma ia cu ameteli 😐

 3. Romanii prefera sa consume mult si prost, decat putin si bun. Si asta este valabila pentru o larga gama de produse.

Cod rutier…de Bucuresti

27 octombrie 2008

Daca ai masina, trebuie sa inveti sa o conduci ca un bucurestean. In momentul in care te urci la volan, trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi (daca ai facut-o). Numai fraierii conduc ca la carte. In practica, regulile se modifica dupa cum urmeaza:

I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia:
a) sa nu fie vreun politist prin apropriere;
b) sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior.

II. Prioritatea

In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritatea de dreapta (optionala) – se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta;
b) prioritate de tramvai;
c) prioritate de camion;
d) prioritate de taxi;
e) prioritate de smecher. Prioritatea de smecher se obtine prin unul din procedeele „ia-i fata”, „baga-te cu tupeu”, „taie-i calea” si „ia mai da-l dracului, ca n-o sa stau aici toata ziua”.
Pietonii NU au prioritate niciodata.

III. Alte sfaturi la fel de utile
Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:

* Semnificatia culorilor semaforului:
– verde – treci fara probleme;
– galben – repede ca se pune rosu;
– rosu – repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.

* Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomandam tehnica „sirului shuntat”. In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pana ajungi la stop si apoi in virtutea prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, in pole-position.

* Daca te afli al doilea la semafor, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cat mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice. Deci, nu ezita!

* Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bata de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.

* Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cand mergi cu viteza.

* Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de cateva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive, cat si psihedelice.

* Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet, claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca dracului acasa daca are masina si merge ca mortu’!!!

* Folositi claxonul cat mai mult, mai nervos si in mai multe tonalitati. Injura cu sete. Arata-i degetul mijlociu. Intai mana stanga, apoi ambele – in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.

* Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.

* Cand ploua, va puteti face ziua mai vesela trecand in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incat sa improscati cat mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improscati pietoni aflati in traversare regulamentara pe zebra, obtineti un bonus de stil.

 

 ** received via e-mail

Papuseee, ce te-as…!!!

25 septembrie 2008

Poate imi explica si mie cineva de ce unii barbati nu-si pot tine pentru ei „emotiile” starnite de vederea unei domnisoare/doamne bine, care nimereste (biata) in raza lor vizuala si nu scapa fara unul din apelativele urmatoare: papuseeeee, gagicoooo, printeso, zano etc. Si astea au fost doar cele „decente”, nu vreau sa-mi amintesc cum e sa auzi un nene, urcat pe undeva pe o schela, strigand dupa tine cuvinte care incep cu „p” sau cu „f”…Uite asa au loc accidente „de munca” si tot angajatorul e de vina! :))

Care e scopul acestor „bagari in seama”? Ce spera ca o sa obtina de la o fata/femeie care de multe ori nici nu se uita inapoi sa vada fata magarului? :)) (eu una trec mai departe, facandu-ma ca ploua) E chiar deranjant, ca femeie, sa nu poti face doi pasi de la iesirea din bloc fara sa auzi apelativele de mai sus sau, mai rau, descrierea actiunilor dorite de respectivul care includ si prezenta ta…

Si ca sa anticipez raspunsuri de genul „voi, femeile, sunteti de vina pentru ca ne provocati”…Nu cred in asa ceva, domnule! Cum te provoc eu daca vreau sa ajung din punctul X in punctul Y fara a ma intersecta cu vectorul disturbator M (M de la magar, bineinteles)?? Chiar daca am un decolteu mai adanc sau poate o fusta mai scurta, de ce nu poti privi in tacere si fara ca mainile tale sa migreze (involuntar ai spune) catre anumite parti ale corpului meu?!

Fiare vechi

24 septembrie 2008

Dupa 3 ani in care aud chestia asta aproape zilnic, astazi am inteles si eu sfarsitul frazei rostite de vocea melodioaaaasa a unei tanti care zice cam asa: „Fiaaaare veeeeechi, fiaaaare vechi luaaaaaam!!!” :))

1. Zugravul – are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux .

2. Baba urbană – spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în niciun fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la miting-uri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, mananca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

3. Şoferul manelist – e rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

4. Inginerul – a lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar. Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă , să-l ia de mînă pînă în Germania , unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

5. Bogatul – in ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi – pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară, e doar ostentativ.

6. Băiatul de club – el e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară . Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: „uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune”.

Nota: Aceste ,,categorii sociale” se pot regăsi cu uşurinţă şi în alte zone ale ţării.

* received via email