Experiment

23 Decembrie 2008

Uitati-va intr-o zi, pe strada, la persoanele din jurul vostru. Nu e curios faptul ca majoritatea merg incruntati, cu privirea fixa sau indreptata in jos? Iar daca tu zambesti, fiind singur, pentru ca ai o zi frumoasa sau pentru ca esti pur si simplu binedispus, toata lumea se uita ciudat la tine, de parca ai fi de pe alta planeta?! 😐

hiding

Anunțuri

Papuseee, ce te-as…!!!

25 Septembrie 2008

Poate imi explica si mie cineva de ce unii barbati nu-si pot tine pentru ei „emotiile” starnite de vederea unei domnisoare/doamne bine, care nimereste (biata) in raza lor vizuala si nu scapa fara unul din apelativele urmatoare: papuseeeee, gagicoooo, printeso, zano etc. Si astea au fost doar cele „decente”, nu vreau sa-mi amintesc cum e sa auzi un nene, urcat pe undeva pe o schela, strigand dupa tine cuvinte care incep cu „p” sau cu „f”…Uite asa au loc accidente „de munca” si tot angajatorul e de vina! :))

Care e scopul acestor „bagari in seama”? Ce spera ca o sa obtina de la o fata/femeie care de multe ori nici nu se uita inapoi sa vada fata magarului? :)) (eu una trec mai departe, facandu-ma ca ploua) E chiar deranjant, ca femeie, sa nu poti face doi pasi de la iesirea din bloc fara sa auzi apelativele de mai sus sau, mai rau, descrierea actiunilor dorite de respectivul care includ si prezenta ta…

Si ca sa anticipez raspunsuri de genul „voi, femeile, sunteti de vina pentru ca ne provocati”…Nu cred in asa ceva, domnule! Cum te provoc eu daca vreau sa ajung din punctul X in punctul Y fara a ma intersecta cu vectorul disturbator M (M de la magar, bineinteles)?? Chiar daca am un decolteu mai adanc sau poate o fusta mai scurta, de ce nu poti privi in tacere si fara ca mainile tale sa migreze (involuntar ai spune) catre anumite parti ale corpului meu?!

De prea mult bine, sigur nu!

Mai intai trebuie sa lamurim un aspect: aici nu ma refer la tinerii care pleaca din tara pentru un timp (in diverse domenii, dar mai ales in agricultura) si apoi se intorc cu banii pusi deoparte si se stabilesc in Romania. Nu este vorba nici despre cei care au iesiri repetate din tara, cu diverse motive, dar se intorc intotdeauna la origine. Ma refer la tinerii cu studii superioare, bine pregatiti, care emigreaza deoarece nu vad viitorul pe care si-l doresc in Romania. E normal sa faci acest pas din moment ce un salariu mediu net nu-ti acopera nici cheltuielile de intretinere personala (chirie, intretinere, cablu TV, internet). Ce sa mai vorbim de cazul in care vrei sa-ti cumperi un apartament, o masina sau sa intemeiezi o familie, sa ai un copil? Practic, e imposibil (asta daca nu vrei sa-l lasi sa moara de foame…). Si acestea sunt doar o parte din cheltuielile elementare al unei persoane – mai trebuie sa si manance, sa se imbrace etc. in conditiile in care preturile la bunuri si servicii sunt in continua crestere…

Statistic vorbind, Bucurestiul ocupa locul 61 intr-un clasament mondial al oraselor cu cele mai mari chirii.  Chirii mai mici decat la noi gasim in Budapesta, Berlin sau Munchen. Pe langa acest aspect, compara nivelul de trai al oricareia dintre cele 3 tari cu cel din Romania si ai gasit raspunsul.

O alta problema este nemotivarea angajatului, nerecunostinta meritelor acestuia. Angajatorii romani nu stiu sa isi pastreze oamenii buni, care isi cunosc sarcinile si isi canalizeaza toata energia catre indeplinirea obiectivelor firmei. De obicei se merge pe principiul „nimeni nu e de neinlocuit”, neluand in considerare faptul ca o demisie/concediere urmata de recrutare si angajarea unei alte persoane costa considerabil mai mult decat o discutie cu actualul angajat pentru a identifica problema, apoi un training, conditii mai bune de lucru sau chiar o majorare.

E ingrijorator ca ramanem fara oameni bine pregatiti, specializati in domenii cheie cum ar fi: medicina, IT, inginerie, arhitectura, cercetare etc. Insa, in situatia actuala, cine ii condamna?!

Personal, cred in expresia „mergi unde ti-e mai bine”. De ce sa te plafonezi intr-o tara care nu te apreciaza si nu schimba nimic in sistem daca iti poate fi mai bine in alta parte, chiar cu toate riscurile si greutatile pe care le presupune emigrarea?