De ce pleaca tinerii din Romania?
24 septembrie 2008
De prea mult bine, sigur nu!
Mai intai trebuie sa lamurim un aspect: aici nu ma refer la tinerii care pleaca din tara pentru un timp (in diverse domenii, dar mai ales in agricultura) si apoi se intorc cu banii pusi deoparte si se stabilesc in Romania. Nu este vorba nici despre cei care au iesiri repetate din tara, cu diverse motive, dar se intorc intotdeauna la origine. Ma refer la tinerii cu studii superioare, bine pregatiti, care emigreaza deoarece nu vad viitorul pe care si-l doresc in Romania. E normal sa faci acest pas din moment ce un salariu mediu net nu-ti acopera nici cheltuielile de intretinere personala (chirie, intretinere, cablu TV, internet). Ce sa mai vorbim de cazul in care vrei sa-ti cumperi un apartament, o masina sau sa intemeiezi o familie, sa ai un copil? Practic, e imposibil (asta daca nu vrei sa-l lasi sa moara de foame…). Si acestea sunt doar o parte din cheltuielile elementare al unei persoane – mai trebuie sa si manance, sa se imbrace etc. in conditiile in care preturile la bunuri si servicii sunt in continua crestere…
Statistic vorbind, Bucurestiul ocupa locul 61 intr-un clasament mondial al oraselor cu cele mai mari chirii. Chirii mai mici decat la noi gasim in Budapesta, Berlin sau Munchen. Pe langa acest aspect, compara nivelul de trai al oricareia dintre cele 3 tari cu cel din Romania si ai gasit raspunsul.
O alta problema este nemotivarea angajatului, nerecunostinta meritelor acestuia. Angajatorii romani nu stiu sa isi pastreze oamenii buni, care isi cunosc sarcinile si isi canalizeaza toata energia catre indeplinirea obiectivelor firmei. De obicei se merge pe principiul „nimeni nu e de neinlocuit”, neluand in considerare faptul ca o demisie/concediere urmata de recrutare si angajarea unei alte persoane costa considerabil mai mult decat o discutie cu actualul angajat pentru a identifica problema, apoi un training, conditii mai bune de lucru sau chiar o majorare.
E ingrijorator ca ramanem fara oameni bine pregatiti, specializati in domenii cheie cum ar fi: medicina, IT, inginerie, arhitectura, cercetare etc. Insa, in situatia actuala, cine ii condamna?!
Personal, cred in expresia „mergi unde ti-e mai bine”. De ce sa te plafonezi intr-o tara care nu te apreciaza si nu schimba nimic in sistem daca iti poate fi mai bine in alta parte, chiar cu toate riscurile si greutatile pe care le presupune emigrarea?
Elsa 
24 septembrie 2008 at 10:53 pm
recent mi-am dat demisia de la locul de muncă deoarece mi-am dat seama că nu se merită. Munceam de plăcere, nu aveam nevoie de bani (poate doar să ies la un suc, atât) şi nu ceream ceva deosebit. Salariul era mic, nu mi-era frică de asta. Mi s-a promis că o să crească. Când am discutat în ultima zi cu şeful mi-a spus că nu avea încredere în mine. Că nu eram nici cel mai bun, nici cel mai „prost”, doar că nu avea curaj să-mi ofere şanse să fac mai mult. L-am întrebat şi disecat şi am ajuns la concluzia că el nu avea curaj să ofere mai multe şanse angajaţilor şi normal că, după o discuţie drăguţă, m-a dat afară pe uşă. Nu m-am supărat, sunt paşnic. Totuşi, cum să evoluezi când pe toţi îi doare de bani ? Angajatul nu prea contează, îl ia la mişto, îl ia de bască, dacă comentează să vezi, să nu mai ştiu ce. M-am gândit că este un caz izolat (domeniul este IT), dar am discutat şi cu alte persoane din domeniu şi mi-au spus că este cam aşa în mai multe locuri şi firme mărişoare.
şefii încearcă să bage cât mai mult la buzunar (şi asta practic, nu îmi bat tastatura degeaba). Şi chiar o recunosc, în unele cazuri. Dacă vrei să pleci se fac că-ţi dau mai mulţi bani sau mai ştiu eu ce. Până atunci nu prea te bagă în seamă. Omul are nevoie să fie motivat, nu neapărat de bani, cât să-i spui nişte vorbe drăguţe. Măcar atât. Omul nu este o maşină şi va reacţiona mai urât dacă te iei de el. Dacă poţi ajută-l, dacă nu poate fă face cu el (mă refer la şefi).
Normal că un angajat care se pricepe într-un domeniu, fie pleacă, fie îşi porneşte firmă, fie se duce la mai bine. Că doar n-o fi naiv să stea într-un mediu ca cel descris mai sus. Eu merg pe principiul că nu e bine neapărat să pleci din ţară, cât să porneşti o afacere aici. Văd mai mult curaj într-o afacere aici, decât înafară. Părerile sunt împărţite, oricum.
24 septembrie 2008 at 11:04 pm
Mare dreptate ai când afirmi: „Mergi unde ţi-e mai bine!” În fond, aşa începi să realizezi faptul că dacă nu faci ceva pentru tine, dacă nu găseşti o metodă de a pleca şi de a munci în străinătate, unde poţi dobândi un venit decent, vei rămâne de căruţă în propria-ţi ţară, oricâte şcoli ai terminat şi oricâtă pregătire ai avea. E greşit să-ţi laşi ţara şi să profesezi în ţara altora pentru un salariu de cel puţin zece ori mai mare? Deloc, pentru că e în joc viaţa ta şi viitorul tău. Iar cine ajunge să spună contrariul, ori e ipocrit, ori nu are respect de sine şi se mulţumeşte cu puţin!
24 septembrie 2008 at 11:17 pm
Am citit intr-un articol despre principalele motive pentru care angajatii demisioneaza – pe primul loc se afla mediul de lucru, lipsa de motivare, de apreciere si abia dupa acestea salariul. In concluzie, angajatii lucreaza si pe bani mai putini daca apreciezi ceea ce face si ii oferi un mediu de lucru placut, decent.
Hmm…cred ca ar trebui sa incep sa dau si eu niste link-uri daca tot citez ceva…Incetisor, incetisor, invat si eu 😀
24 septembrie 2008 at 11:34 pm
pus în practică că dacă nu-i place mediul de lucru angajatul pleacă. Că decât să nu poţi să faci treabă că te bate la cap vreun coleg imbecil mai bine te duci în altă parte. Că tot te bate şeful că nu faci treabă, până la urmă.
şi cum ziceam şi eu. Dacă omul nu este motivat şi nu-i zici nici măcar un bravo pentru ce face se plictiseşte şi-şi ia tălpăşiţa. Pe bani puţini sunt multe locuri de muncă aşa că omul nu mai stă la mâna unui şef drăguţ, că deh .
25 septembrie 2008 at 1:52 pm
numai eu stiu ce ghinion am avut cu joburile pana acum! ba nu mi-au platit salariile, ba am avut sefe absurde care ma mancau pe paine desi eram cea mai muncitoare around, ba se foloseau toti pe fata de mine doar pentru ca eram mai harnica…de acum incolo vreau macar salariul sa mi-l iau sigur..si vreau sa ma respecte cineva pentru munca mea si sa nu ma ia de fraiera daca eu chiar vreau sa-mi fac datoria! de ce romanii rad de aia care muncesc mult? de ce nu ii iau drept exemplu? esti mai smecher daca stai si freci duda si iti iei banii pe nimic? unde mai e satisfactia ca ai miscat si tu un deget pentru banii aia, ca ii meriti pentru ca ai fost grozav? nu te plateste nimeni pentru cat de extraordinar esti tu cand stai si te joci pe net…ar trebui sa fie o situatie egala de give-give, win-win. si sa fie corecti sefii fata de tine…ce daca nu le place moaca ta? muncesti constiincios? atunci sa te mai scuteasca!
😀 nu as pleca din tara doar ca sa muncesc acolo…desi poate oamenii sunt mai oameni in restul lumii…dar as pleca ca sa traiesc in alta civilizatie, in alta mentalitate, undeva unde mediul inconjurator e ocrotit si unde copiii mei sa nu se imprieteneasca cu altii care asculta manele si injura.
25 septembrie 2008 at 8:04 pm
..pentru ca pot. Inainte de 90 nu se putea, insa acum se poate iesi din tara foarte usor. Abia astept sa plec si eu o:-) .
10 octombrie 2008 at 4:46 pm
Multa frustrare in articol. Nu „tinerii pleaca din Romania”. Voi ati plecat (care ati plecat). Sunt destui ramasi care o duc foarte bine. Si mersul este ascendent chiar daca poate nu asa de rapid cum si-ar dori multi. Mi se pare aberant sa muncesc pentru altii, cand pot trai multumitor aici, si pot construi si eu cu ceilalti. Germania sau Franta sau SUA nu s-au facut singure. Sa te duci acolo si sa profiti de ce-au realizat altii si apoi sa privesti inapoi cu dispret e lipsa de caracter. Si daca ai asa ceva, oricum vei esua.
10 octombrie 2008 at 5:32 pm
@ming: „Mi se pare aberant sa muncesc pentru altii, cand pot trai multumitor aici” – fraza plina de „patriotism”…Chiar conteaza de ce nationalitate e angajatorul? Tu tot executant esti, oriunde ai lucra. Si de ce sa traiesti multumitor aici, cand poti trai foarte bine in alta tara?!